DOCUMENT DE POZIŢIE
cu privire la proiectul de lege privind
traducătorii şi interpreţii judiciari
Asociaţia Firmelor de Interpretariat şi Traduceri din România a luat act de proiectul de lege privind traducătorii şi interpreţii judiciari, supus dezbaterii publice de către Ministerul Justiţiei în luna ianuarie a acestui an și dorește ca, prin prezentul document de poziție, să semnaleze în numele tuturor membrilor săi, consecințele aprobării și, ulterior, ale aplicării prevederilor acestuia.
În urma unei analize detaliate, realizate de AFIT cu sprijinul mai multor profesioniști din domeniul traducerilor și al interpretariatului, precum și din domeniul juridic, ne exprimăm dezacordul categoric cu privire la conținutul acestui proiect de lege, precum și față de cele mai multe dintre modificările ce ar urma să fie aduse prin aplicarea noilor reglementări regimului juridic al profesiei de traducător şi interpret.
În expunerea de motive, făcută de Ministerul Justiției pentru a susține oportunitatea acestui proiect, punctul de plecare îl reprezintă nevoia de eficientizare, fluidizare şi garantare a siguranţei activităţilor de traducere și interpretare judiciară, precum și asigurarea unui nivel calitativ ridicat al acestor acte profesionale. Raportând însă prevederile proiectului la realitățile din domeniile vizate, se demonstrează că aplicarea respectivelor reglementări va avea consecinţe negative asupra calităţii, competitivităţii şi dezvoltării pieţei de traduceri din România.
În plus, proiectul de lege impune un set de reguli juridice limitative şi fără justificare practică obiectivă, punându-se astfel în contradicţie cu normele europene şi internaţionale.
Pentru o argumentare completă şi pertinentă a dezacordului membrilor AFIT România față de proiectul de lege, am ales să adresăm Ministerului Justiţiei un amplu document de poziţie, susţinut prin argumente de ordin practic şi juridic, document din care redăm mai jos, în rezumat, punctele principale.
1. Întinderea domeniului de aplicare a proiectului de lege
Conform precizărilor aduse prin expunerea de motive la proiectul de lege lansat de Ministerul Justiției, acesta se doreşte a fi, printre altele, o transpunere a trei directive: Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoașterea calificărilor profesionale și Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne. De fapt, prin prevederile și consecințele pe care le va determina proiectul de lege propus, se generează tocmai contrariul scopului celor trei directive europene.
Scopul Directivei 64 este de a garanta respectarea de către toate statele membre ale Uniunii Europene a dreptului persoanelor suspectate sau acuzate în procedurile penale la asistenţă lingvistică gratuită şi totodată caracterul echitabil al procedurilor penale.
În contextul procedurilor penale ce intră sub incidenţa Directivei 64, asigurarea de către organele sistemului judiciar a serviciilor de traducere şi interpretare prin intermediul unor traducători şi interpreţi aflaţi sub coordonarea şi controlul lor este justificată, însă acest lucru nu impune și nu justifică extinderea respectivului control și cu privire la restul procedurilor și activităților, mai ales a acelora desfășurate de organele sistemului conex celui judiciar, așa cum sunt acestea prevăzute de proiectul de lege.
Astfel, domeniul de aplicare al proiectului de lege depăşeşte cu mult scopul avut în vedere de Directiva 64, creând un sistem intern de reglementare care este incompatibil cu natura şi obiectivele practice ale profesiei de traducător şi interpret. Mai mult, proiectul de lege impune o reorganizare a profesiei de traducător şi interpret, în neconcordanță cu necesităţile sistemului judiciar la nivel general, reorganizare a căror efecte se răsfrâng în mod negativ asupra activităţii profesioniştilor din acest domeniu.
Crearea unei separaţii stricte între traducătorii şi interpreţii implicaţi în procedurile judiciare (fie în mod direct, la solicitarea organelor judiciare, fie în mod indirect, ca urmare a solicitărilor primite din partea avocaţilor, părţilor implicate în procese penale etc.) şi aceia care nu au tangenţe cu sfera judiciară produce o fragmentare a unei piețe complexe și, în esență, unitare.
Având în vedere toate aceste aspecte, considerăm că se impune restrângerea sferei de aplicare a proiectului de lege strict la traducerile şi interpretările din domeniul dreptului penal în care sunt implicaţi cetăţeni străini şi în care este necesară prezenţa si contribuţia directă a unui traducător sau interpret în vederea asigurării celerităţii şi echităţii procesului penal, sau cel mult la traducerile și interpretările pentru organele sistemului judiciar.
În toate celelalte proceduri și activități care privesc organele conexe sistemului judiciar considerăm că este vitală asigurarea accesului neîngrădit al oricăror profesionişti existenţi pe piaţă care deţin certificarea competenţelor necesare, indiferent de forma de organizare a acestora sau de exercitare a profesiei.
2. Observații legate de crearea unei profesii de sine stătătoare de traducător și interpret judiciar
Potrivit expunerii de motive la proiectul de lege, Ministerul Justiției are ca obiectiv crearea unei profesii de sine stătătoare de traducător și interpret judiciar, separată de profesiile existente, de traducător sau interpret.
Acest demers este lipsit de justificare practică și va genera fără îndoială confuzii în rândul beneficiarilor, va îngreuna procedurile judiciare prin imposibilitatea de a apela și la alți traducători non-judiciari, specializati în domeniul dosarului în cauză (de ex. tehnic, financiar etc) şi va scădea astfel gradul de profesionalism şi calitate al traducerilor judiciare, având, deci, ca rezultat, tocmai contrariul motivației prezentate de Ministerul Justiției, care vizează o creștere a nivelului calității serviciilor de pe piața de profil.
În plus, scindarea acestor profesii ar putea justifica și crearea unor structuri separate de traducători-interpreţi specializaţi pentru fiecare alt domeniu (medicină, arhitectură, inginerie, etc.), reglementaţi şi organizaţi în mod distinct, ceea ce ar duce la o fragmentare excesivă a pieţei traducătorilor, în totală contradicţie cu principiul simplificării procedurilor administrative promovat de directivele europene transpuse prin prezentul proiect.
3. Definirea noţiunii de „traducere şi interpretare judiciară” și a organelor care folosesc serviciile traducătorilor și interpreților judiciari
În conformitate cu art. 2 din proiectul de lege, traducerea şi interpretarea judiciară este definită ca activitatea efectuată de către un traducător şi interpret judiciar într-o procedură sau activitate desfăşurată în faţa sau de către un organ din sistemul judiciar ori conex acestuia.
Introducerea organelor sistemului conex celui judiciar în definirea noţiunii de „traducere şi interpretare judiciară” este generatoare de confuzii și o considerăm inacceptabilă; această noțiune ar trebui să fie aplicabilă exclusiv procedurilor și activităților judiciare. Notarii, avocații și celelalte profesii enumerate în categoria organelor sistemului conex celui judiciari ar trebui să poată solicita traduceri judiciare numai în legătură cu acele documente care sunt utilizate în scop judiciar (în instanță) și nu în toate activitățile și procedurile pe care le desfășoară (și care au caracter extrajudiciar).
Considerăm că definirea noțiunii de traducere, respectiv interpretare judiciară, ar trebui să fie aplicabilă exclusiv procedurilor și activităților judiciare, chiar cu restrângerea acestora la procedurile penale (de interes public), în conformitate cu dispozițiile Directivei 64. Celelalte activități de traducere și interpretare efectuate pentru organele sistemului conex sistemului judiciar (notarii publici, executorii judecătoreşti, avocaţii, mediatorii şi practicienii în insolvenţă), precum și pentru diverse instituții publice, societăți comerciale sau persoane fizice ar trebui denumite diferit: traduceri extrajudiciare/traduceri autorizate/traduceri oficiale etc.
Mai trebuie remarcat că nici una dintre profesiile menționate ca fiind parte a ‘’organelor sistemului conex sistemului judiciar’’ nu a fost definită în legislația specifică ce le reglementează ca ‘auxiliară a sistemului judiciar’.
În plus, extinderea noţiunii de „judiciar” pentru a include activități și proceduri din afara sistemului judiciar în sine este, în primul rând, o eroare semantică majoră. Astfel, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, „judiciar” înseamnă: „1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. 2. Făcut prin autoritatea justiției”. În nici un caz nu se pot asimila actele „juridice” (care înseamnă, potrivit DEX: „Care ține de drept, privitor la drept”) celor judiciare.
4. Critici privind calificarea serviciului prestat de către traducătorul şi interpretul judiciar ca fiind de interes public
Potrivit art. 4 din proiectul de lege, traducătorul şi interpretul judiciar este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, cu toate că doar o parte din activitățile acestuia se încadrează în categoria menționată.
Astfel, potrivit legii 477/2004, Art. 4 lit. c), interes public este „acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte, precum și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienței, eficacității și economicității cheltuirii resurselor.”
Concret, doar serviciile de traducere şi interpretare judiciară prestate în raport cu organele sistemului judiciar, cu precădere ale celui de drept penal, ar trebui clasificate drept servicii de interes public, în niciun caz serviciile de traducere şi interpretare judiciară care sunt prestate la solicitarea organelor sistemului conex sistemului judiciar.
5. Critici privind interdicția de a refuza
Conform art.4-(6), traducătorii şi interpreţii judiciari nu pot refuza îndeplinirea niciuneia dintre activităţile prevăzute prin proiectul de lege. Refuzul nejustificat atrage încetarea calităţii de traducător şi interpret judiciar, care se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
Remarcăm în primul rând că prin proiectul de lege nu s-a definit conceptul de refuz justificat, drept urmare, textul actual poate genera abuzuri. Pe de altă parte, nu se poate justifica sub nicio formă ca un notar sau un avocat, de exemplu, să îl poată reclama oricând pe un traducător sau pe un interpret că nu s-a conformat cerinţei de a presta servicii pentru acesta. De asemenea, nu este justificat ca un procuror, de exemplu, să impună unui traducător, care se află în imposibilitatea de a refuza această sarcină, traducerea unui rechizitoriu de 300 de pagini în 48 de ore.
Față de cele de mai sus, considerăm că obligația de disponibilitate a traducătorului și interpretului judiciar trebuie limitată cu strictețe la procedurile judiciare și nu trebuie, în niciun caz, să se extindă asupra activității profesionale a avocaților, notarilor și a celorlalte profesii care țin, în accepțiunea proiectului de lege, de organele sistemului conex celui judiciar.
Chiar și în procedurile judiciare, traducătorul și/sau interpretul judiciar ar trebui să poată dispune de un anumit drept de decizie și să poată accepta sau refuza din motive justificate îndeplinirea unor activități (indisponibilitatea din motive medicale/imposibilitatea de realizare a sarcinii, având în vedere volumul și termenul impus sau condițiile improprii de prestare a serviciului etc). Astfel, considerăm că trebuie făcută o delimitare clară a acelor instituții/organe din sistemul judiciar care pot beneficia în mod rezonabil de disponibilitatea expresă a traducătorului și/sau interpretului judiciar.
Având în vedere toate aceste aspecte, proiectul de lege necesită în mod imperativ a fi modificat prin eliminarea interdicţiei de refuz.
6. Interdicția ca traducătorii şi interpreţii judiciari să desfășoare alte activități decât cele prevăzute în lege și să colaboreze cu alte forme de exercitare a activității de traduceri/interpretariat
Potrivit proiectului de lege, traducătorii şi interpreţii judiciari pot să-și exercite profesia exclusiv într-un birou individual sau într-o societate profesională de traducere şi interpretare judiciară în cadrul carora au obligaţia de a desfăşura exclusiv servicii de traducere şi interpretare judiciară.
Astfel, acestora li se impune o limitare excesivă a activității în paralel cu lipsa posibilității de colaborare cu alți traducători extrajudiciari sau cu societăți de traducere și interpretariat, ceea ce constituie o grava atingere adusă dreptului la munca.
Este vital pentru progresul și dezvoltarea pieţei de traduceri şi interpretare în ansmablul ei ca traducătorii și intrepreții judiciari să poată colabora cu traducătorii și intrepreții extrajudiciari.
Mai mult, proiectul de lege ar trebui modificat în sensul de a le permite traducătorilor şi interpreţilor judiciar să efectueze în paralel traduceri şi interpretări judiciare şi extrajudiciare și să se organizeze și în formele de exercitare a profesiei existente în prezent (pfa, srl), tinînd cont ca pentru serviciile de traducere și interpretare judiciară există un potențial de piață foarte mic și că traducătorii și interpreții se specializează pentru mai multe domenii, nu doar cel strict judiciar.
7. Necesitatea înfiinţării de registre şi tablouri separate pentru traducători și pentru interpreţi
O altă critică pe care AFIT o aduce proiectului de lege se referă la intenția ministerului de a trata în mod colectiv activităţile de traducere şi interpretare şi, în consecință, de a crea registre şi tablouri comune ale traducătorilor şi interpreţilor judiciari.
AFIT consideră că varianta cea mai corectă în raport cu realitatea practică o constituie tratarea separată a profesiei de traducător judiciar de cea de interpret judiciar, precum și a drepturilor și obligațiilor traducătorilor, respectiv interpreților, înscrierea clară a celor două profesii ca separate în prevederile proiectului de lege și înființarea de registre naționale de evidență și, respectiv, tablouri separate pentru fiecare dintre cele două profesii.
În prezent, Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) tratează ocupaţia de traducător în mod distinct de cea de interpret. În plus, în baza competențelor profesionale diferite ale traducătorului față de cele ale interpretului, facultățile de profil din România organizează programe diferite de formare pentru fiecare dintre cele două profesii. Astfel, la Universitatea București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine oferă Masteratul European pentru Formarea Interpreților de Conferință și, respectiv, Masteratul în Traduceri și Terminologii Specializate, în timp ce Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj pregătește specialiști prin Masteratul European de Interpretare de Conferință, respectiv Masteratul European de Traductologie-Terminologie. În plus, inclusiv la nivelul instituțiilor europene, traducătorii și interpreții își exercită profesiile în departamente distincte. Directiva 64 transpusă prin proiectul de lege tratează în mod separat traducătorii faţă de interpreţi și separă în mod evident cele două tipuri de prestatori de servicii
Având în vedere cele de mai sus, AFIT consideră că încercarea de a crea în mod artificial o profesie unică, de traducător ȘI interpret judiciar, nu este susținută de realitatea practică și nu poate, deci, aduce beneficii nici organelor sistemului judiciar sau conex, nici beneficiarilor finali ai actului de traducere sau interpretare, nici pieței, în general. În prezent, numărul profesioniștilor care furnizează ambele tipuri de servicii este mic și nu justifică ideea de suprapunere a celor două profesii.
O altă prevedere a proiectului de lege se referă la organizarea unui examen comun pentru traducătorii şi interpreţii judiciari. Or, având în vedere acelaşi principiu practic menţionat mai sus, examinarea traducătorilor şi interpreţilor se impune a fi efectuată în mod separat.
8. Eliminarea legalizării notariale a traducerii judiciare
Proiectul de lege stabileşte reguli stricte cu privire la procedura de îndeplinire a activităţii de traducere şi interpretare judiciară, indicând printre altele, obligaţia de certificare a traducerilor efectuate.
Față de această obligație, dorim să arată, că formula de certificare este un aspect specific activităţii notariale. În afară de notari, ceilalți beneficiari avuți în vedere de proiectul de lege (instanţe judecătoreşti, parchete etc.) nu au nevoie şi nici nu recurg la formule de certificare. Prin urmare, acest procedeu ar trebui folosit exclusiv în cazul traducerilor efectuate pentru uzul notarial.
Conform prevederilor proiectului, „traducătorul şi interpretul judiciar este independent şi se supune numai legii.” (art. 4(5)). Această independență ar trebui să se manifeste inclusiv prin dreptul traducătorului sau interpretului judiciar de a-și aplica ștampila si semnătura, așa cum se întâmplă în multe țări europene, fără a mai fi necesară legalizarea notarială a semnăturii.
9. Critici privind sistemul de tarife fixe
Proiectul de lege propus de Ministerul Justiției prevede un sistem de tarife fixe pentru serviciile de traducere şi interpretare judiciară ceea ce reprezintă o măsură abuzivă stabilită în sarcina profesioniştilor din acest domeniu. Această măsură coroborată cu interdicţia de a colabora cu alte forme de exercitare a profesiei, va conduce în mod inevitabil la numeroase situații de insolvabilitate și imposibilitate a exercitării profesiei pentru un număr foarte ridicat de traducători şi interpreţi. Principiul concurenței libere pe piață este cel care stă la baza încurajării creșterii economice, în timp ce impunerea unor tarife fixe nu face decât să limiteze dezvoltarea firească a pieței.
AFIT consideră că tarifele reglementate se pot justifica doar în relația cu organismele sistemului judiciar, nu și cu organismele conexe (notari, avocati), adică cele care acționează ca interpuși între traducători și părțile interesate din piața liberă. În restul situațiilor, astfel de tarife ar trebui să poată fi negociate liber, în acord cu practica europeană în domeniu.
10. Necesitatea menţinerii contactului direct dintre traducătorul sau interpretul judiciar şi beneficiarul final al serviciului de traducere sau interpretare judiciară
Noul proiect prevede eliminarea contactului direct dintre traducătorul sau interpretul judiciar şi beneficiarul final al serviciului de traducere sau interpretare judiciară, prin interpunerea organelor din sistemul conex acestuia (notari, executori judecătoreşti, avocaţi, mediatori, practicieni în insolvenţă).
Această prevedere care îngrădește posibilitatea traducătorului și a interpretului judiciar de a avea propria clientelă (alte autorități publice decât cele indicate expres și limitativ prin proiectul de lege, societăți comerciale sau persoane fizice care solicită servicii de traducere sau interpretare judiciară) va duce la creşterea inevitabilă a costurilor suportate de către beneficiarul final, dar și la eliminarea graduală de pe piață a acelor profesioniști care nu vor deține resursele necesare funcționării într-un astfel de sistem.
Este încălcată astfel grav independența prevăzută prin proiectul de act normativ a profesiilor de traducător și de interpret judiciar, creând un sistem de subordonare funcțională a acestor profesii față de organismele mai sus menționate.
Potrivit normelor noului proiect de lege, traducătorii şi interpreţii judiciari (redenumiți astfel din sintagma inițială de ”traducători și interpreți autorizați”) nu vor mai putea presta servicii decât către organele aflate în subordinea Ministerului Justiției, lipsind de efect util celelalte prevederi din legislația română în vigoare care privesc obligativitatea ca instituțiile și cetățenii să depună, în diferite situații, „traduceri autorizate”.
Există în prezent un număr semnificativ de entități – instituții, organisme sau organizații ale Statului român – care nu sunt incluse în sistemul juridic sau conex acestuia, care solicită și au o nevoie reală și justificată de a obține traduceri autorizate. Dintre acestea, menționăm aici doar o parte: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională a Medicamentului, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Autorități din străinătate, Banca Națională a României, Bănci, Cabinete medicale/Spitale/Policlinici, Camera de Comerț, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Companii de asigurări, Companii de contabilitate, Companii de plasare a forței de muncă (de ex: vase de croazieră), Consilii județene, Consiliul Concurenței, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Generală Antifraudă Fiscală (Garda Financiară), Direcția Generală de Pașapoarte, Direcții locale de evidență a persoanelor, Garda Națională de Mediu, Inspectorate școlare, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Ministere (licitații), Oficiul Național al Registrului Comerțului, Poliție, Prefecturi, Primării, Regia Autonomă Registrul Auto Român, Regii autonome (licitații), Serviciile publice finanțe locale, Universități/alte instituții de învățământ.
În consecință, AFIT consideră că este obligatoriu ca traducătorii și interpreții să poată acționa în calitatea lor oficială și în afara cadrului judiciar, pentru servicii de traducere și interpretare extrajudiciare (oficiale/autorizate), precum și pentru simple traduceri realizate la cererea celor interesați.
Aceste servicii trebuie să se bazeze pe libera negociere a tuturor condițiilor, inclusiv a tarifului, și trebuie să poată fi prestate fără restricții de către traducătorii și interpreții judiciari în cadrul biroului individual/al societății profesionale.
11. Critici privind crearea Uniunii Naționale a Traducătorilor și Interpreților Judiciari
Intenția de a crea Uniunea Natională a Traducătorilor și Interpreților Judiciari – prevăzută în proiectul de lege – nu a luat în calcul potențialul real al pieței din România, de doar 1299 traducători și interpreți (conform Studiului realizat de Comisia Europeană “The status of the translation profession in the European Union”, p. 30), adică mult sub totalul de aproximativ 37.000 de traducători și interpreți autorizați, aflați în prezent în evidențele Ministerului Justiției.
Aceasta organizație profesională cu rol de suport pentru Ministerul Justiției urmează a fi compusă dintr-o structura centrală principală și 15 camere regionale, care vor beneficia de sedii, personal administrativ, dotări, active fixe și mobile – conform proiectului de lege. Tot acest aparat ar urma să fie susținut financiar din cotizațiile și taxele plătite de traducătorii și interpreții judiciari activi – adică aceia care nu se vor suspenda ca efect al condițiilor impuse de prezentul proiect de lege sau al lipsei de activitate. Astfel, fără a avea o utilitate clară înscrierea în UNTIJ se constituie doar într-o obligație de plată care se adaugă la multitudinea de obligații financiare deja împovărătoare impuse traducătorilor şi interpreţilor judiciari prin proiectul de lege promovat de Ministerul Justiției. De aceea, este evident că ideea reprezintă un proiect nefezabil din punct de vedere economic.
Având în vedere argumentația prezentată, precum și interesul comun al tuturor celor implicați către servicii de calitate și o piață fluidă, în condiții echitabile și competitive, în calitatea sa de reprezentant a peste 40% din piaţa firmelor de interpretariat și traduceri din România, precum şi de reprezentant al României în relaţia cu organismele profesionale de profil existente la nivel internaţional şi al Uniunii Europene, AFIT România solicită pe această cale Ministerului Justiţiei:
– retragerea proiectului de lege din dezbaterea publică și
– rediscutarea și refacerea acestuia împreună cu asociațiile de profil vizate de textul de lege și luând în considerație argumentele aduse de acestea.
AFIT România şi fiecare dintre membrii săi îşi exprimă deplina disponibilitate de a colabora cu Ministerul Justiţiei pentru refacerea proiectului de lege contestat, în vederea îmbunătăţirii acestuia, în direcția asigurării unui cadru legal eficient şi aliniat standardelor Uniunii Europene.
Descărcați fișierul în format *.pdf