Către: MINISTERUL JUSTIȚIEI
În atenția: DOMNULUI ALIN ANTOCHI, SECRETAR DE STAT
Spre știință: DOAMNEI AURELIA TUDOSE, SEF SERVICIU PROFESII JURIDICE CONEXE
Referitor: PROIECTUL DE LEGE PRIVIND TRADUCĂTORII ȘI INTERPREȚII JUDICIARI
Data: 25.03.2015
Stimate Domnule Antochi,
În completarea documentului de poziție depus de asociația noastră la Ministerul Justiției în data de 06 februarie 2015, cu nr. de înregistrare 11042, document prin care vă facem cunoscut punctul de vedere al Asociației Firmelor de Interpretariat și Traduceri din România față de unele dintre prevederile cuprinse în proiectul de lege privind traducătorii și interpreții judiciari, dorim prin prezenta să revenim cu o serie de precizări legate de criticile aduse de Ministerul Justiției activității birourilor (firmelor) de traduceri.
În expunerea de motive la legea mai-sus amintită, se arată că se preconizează reglementarea/reformarea unor aspecte cuprinse în actualul cadru legal în materie, cu scopul creşterii calităţii serviciilor de traducere şi interpretare pentru sistemul judiciar. Unul dintre aspectele care se doresc reformate se referă la formele de exercitare a profesiei. Potrivit proiectului, traducătorul şi interpretul judiciar îşi poate exercita profesia individual, într-un birou individual de traduceri şi interpretariat judiciar, sau în asociere, în cadrul unei societăţi profesionale de traducere şi interpretare judiciară, situație care ar urma să modifice formele actuale de exercitare a profesiei care sunt: persoană fizică autorizată, societate comercială, angajat al unei societăţi comerciale, biroul notarial sau de avocatură etc.
În acest context, firmele de traduceri, considerate în expunerea de motive ”simpli comercianţi” fără legătură cu profesia și identificate ca factori cu impact negativ asupra calității serviciilor de traducere și interpretare autorizate, nu vor mai putea angaja traducători și interpreți judiciari (autorizați) și nu vor mai putea colabora cu această categorie, așa cum se întâmplă în prezent. Prin intrarea în vigoare a legii promovate de Ministerul Justiției contractele de muncă sau de colaborare cu traducătorii judiciari (inclusiv autorizați conform Legii 178/1997) vor trebui să înceteze, situație care se va repercuta în mod direct atât asupra activității firmelor de traduceri cât și a respectivilor traducători, precum şi a pieţei de traduceri în ansamblu.
Față de această abordare, dorim să prezentăm mai jos argumentele noastre privind rolul major al firmelor de interpretariat și traduceri profesioniste în asigurarea unor servicii de cea mai bună calitate și care, din acest motiv, nu ar trebui eliminate din sfera traducerilor și interpretărilor judiciare.
1. PRECIZĂRI LA CRITICILE MINISTERULUI PRIVIND ACTIVITATEA FIRMELOR DE TRADUCERI
1.1. Legalitatea activității firmelor de traduceri
În sprijinul soluţiei de reglementare a celor două forme de exercitare a profesiei (birou individual sau societate profesională de traducere şi interpretare judiciară), Ministerul Justiției arată că pe piaţa serviciilor de traducere şi interpretare autorizate au intervenit persoane care nu au nicio legătură cu profesia, fiind simpli comercianţi care au înfiinţat birouri de traduceri fără a fi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei ca interpreţi şi traducători, şi care folosesc o serie de practici care dăunează activităţii de traducere autorizată.
Față de critica de mai sus, precizăm că aceste persoane care au înfiinţat birouri de traduceri fără a fi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei ca interpreţi şi traducători au întreprins un demers perfect legal. Birourile de traduceri la care se face referire sunt societăți comerciale înființate în baza Legii 31/1990, având cod CAEN 7430 – Activități de traducere scrisă și orală (interpreți), cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale care nu impun existența unei autorizații emise de Ministerul Justiției.
Aceste firme de traduceri desfășoară activitati de traducere scrisa si orală prin intermediul diferitelor categorii de traducători sau interpreți care pot fi (1) traducători formați în cadrul unor programe universitare de profil (traduceri și terminologii specializate, traductologie, interpretare de conferință etc.), (2) traducători certificați de Ministerul Culturii pentru diferite domenii, inclusiv cel juridic (3) traducători și interpreți autorizați de Ministerul Justiției.
În prezent, existența acestor societăți comerciale răspunde cerințelor unui domeniu unitar și foarte complex, în interiorul căruia nu se poate trage o linie de demarcație strictă. Este vital pentru progresul și dezvoltarea pieţei de traduceri şi interpretare în ansmablul ei ca traducătorii și intrepreții judiciari să poată colabora cu traducătorii și intrepreții extrajudiciari, indiferent de forma lor de organizare sau de exercitare a profesiei, mai ales că mulți traducători și interpreți se pot specializa pentru mai multe domenii, pe lângă cel juridic/judiciar.
1.2. Combaterea practicilor ilicite prin acţiuni în justiţie
Printre practicile folosite de birourile de traduceri este menționată împrejurarea că unii dintre traducătorii şi interpreţii autorizaţi de către Ministerul Justiţiei înmânează acestor comercianţi (biroului de traduceri) coli în alb, purtând semnătura şi ştampila interpretului şi traducătorului autorizat, sau chiar şi ştampila de interpret şi traducător autorizat. Prin folosirea acestor practici, se arată în expunerea de motive, nu există un control asupra persoanei care efectuează traducerea efectiv, ajungându-se la situaţia în care sunt puse în circuit traduceri purtând ştampila şi semnătura unei persoane autorizate, dar fără garanţia că aceasta a fost efectuată, în realitate, de către semnatar.
În legătură cu practicile indicate mai sus, considerăm că orice situație concretă în care s-au comis falsuri ar trebui să faca obiectul unor acțiuni în justiție cu antrenarea răspunderii celor care au săvârșit respectivele infracțiuni. Pe de altă parte, credem că aceste situații nu justifică reorganizarea unui întreg domeniu, în neconcordanță cu necesităţile sistemului judiciar la nivel general, reorganizare a căror efecte se răsfrâng în mod negativ asupra activităţii tuturor profesioniştilor din acest domeniu. Pentru corectarea practicilor amintite ar trebui folosite căile legale existente.
Scopul avut în vedere de Ministerul Justiției de sporire a controlului asupra persoanei care efectuează traducerea judiciară, ca parte a unui demers mai amplu de asigurare a calităţii serviciilor de traducere şi interpretare judiciară, corespunde şi obiectivelor asociaţiei noastre de profesionalizare a întregului domeniu, inclusiv cu referire la legalitatea activităţilor desfăşurate. Din această perspectivă, nu credem că eliminarea firmelor profesioniste din sfera traducerilor şi interpretărilor judiciare va duce la atingerea obiectivului Ministerului Justiţiei de stăvilire a practicii amintite pentru că această practică ar putea fi perpetuată sub alte forme la fel de dăunătoare.
În schimb, existența unei reglementări stricte privind răspunderea traducătorilor și interpreților judiciari pentru materialele livrate dar și pentru păstrarea în deplină siguranță a însemnelor profesiei (ștampilă, specimen de semnătură) ar trebui să asigure o suficientă garanţie privind calitatea și corectitudinea traducerilor efectuate.
Mai mult, pentru fluidizarea, eficientizarea şi garantarea siguranţei activităţii de traducere și interpretare judiciară, proiectul de lege ar trebui să conțină prevederi legate de folosirea semnăturii electronice de către traducătorii judiciari, în conformitate cu legea 455/2001. În prezent, potrivit art. 21 din legea 586/2004, traducerile in formă electronică pot fi legalizate de notarul public dacă poartă semnătura electronică extinsă a unui traducător autorizat. Credem că introducerea semnăturii electronice în proiectul de lege ar permite o reală moderinizare a profesiei.
1.3. Distincția între practicile ilicite și aplicarea unor bune pratici în domeniu
Ministerul mai precizează că o serie de societăţi cu răspundere limitată, înfiinţate de persoane neautorizate de către Ministerul Justiţiei, angajează atât persoane autorizate ca interpret şi traducător de către Ministerul Justiţiei, cât şi persoane care sunt cunoscătoare ale unor limbi străine dar care nu sunt autorizate, iar semnătura şi ştampila interpretului şi traducătorului autorizat angajat se aplică nu numai pe traducerile efectuate de către acesta, ci şi pe traducerile îndeplinite de persoanele care nu deţin această calitate, creând, aşadar, în mod fals, aparenţa că traducerea este efectuată de către o persoană autorizată.
Faţă de critica de mai sus, propunem Ministerului Justiției să facă distincția între situația în care s-au comis falsuri și au fost puse în circuitul civil traduceri purtând ştampila şi semnătura unei persoane autorizate, dar fără ca traducerea să fie efectuată, în realitate, de către semnatar și fără ca semnatarul să cunoască conținutul acestor traduceri și situația în care, în conformitate cu bunele practici în domeniu, asupra unei traduceri au intervenit doi traducători, traducătorul inițial (și aceasta poate fi uneori chiar beneficiarul) și un altul care verifică traducerea, aplicând ulterior semnătura și ștampila. Această ultimă situație ilustrează aplicarea procedurii principale de asigurare a calității unei traduceri, respectiv aplicarea reviziei lingvistice, conform standardului european SR EN 15038:2006.
Revizia lingvistică este parte a activității unui traducător și ea ar trebui să intre și în sfera de activitate a unui traducător judiciar care, la fel ca orice alt traducător, ar trebui să aplice bunele practici în domeniu.
Astfel, împrejurarea că semnătura şi ştampila interpretului şi traducătorului autorizat angajat se aplică nu numai pe traducerile efectuate de către acesta, ci şi pe traducerile îndeplinite de persoanele care nu deţin această calitate nu ar trebui considerată o practică greșită sau ilicită daca traducătorul autorizat este chiar persoana care aplică semnătura și ștampila, după ce a verificat conținutul și a efectuat, după caz, corecturile pe care le consideră necesare.
1.4. Calitatea serviciilor prestate de firmele de traduceri
Potrivit expunerii de motive, Ministerul Justiției consideră că menținerea actualei reglementări a formelor de exercitare a profesiei (care permite traducătorilor și interpreților judiciari angajarea într-o firmă de traduceri sau colaborarea cu aceasta) ar duce la scăderea calității activității de traducere și interpretare.
Considerăm ca fiind nejustificată temerea Ministerului Justiției cu privire la scăderea calității activității de traducere și interpretare atunci când această activitate este prestată de traducători și interpreți judiciari având calitatea de angajați ai unei firme de traduceri. Obiectivul principal al oricărei firme de traduceri profesioniste îl reprezintă asigurarea unui nivel înalt de calitate. Orice rabat de la acest obiectiv poate constitui un prejudiciu de imagine semificativ sau chiar pierderea unor avantaje concurențiale.
În plus, firmele de traduceri consideră esențială respectarea standardelor din domeniu, unele dintre acestea fiind certificate conform standardului SR EN 15038:2006 și majoritatea fiind certificate conform standardului ISO 9001:2008. Aceste standarde și bunele practici din industrie impun ca obligatorie efectuarea reviziei lingvistică și includ ca opțională revizia de specialitate, permițând astfel îmbunătățirea substanțială a calității produsului livrat. În plus, bunele practici includ și alte verificări (Quality Assurance) pe care firmele de traduceri le efectuează înainte de predarea traducerii către beneficiar. Toți acești pași sunt documentați, există trasabilitate de-a lungul întregului proces, iar neconformitățile sunt înregistrate și corectate. Acțiunile preventive și corective sunt urmărite pe durata implementării lor, iar rezultatele sunt măsurate. Toate aceste procese conduc atât la menținerea unui nivel constant de calitate ridicată în procesul de traducere, cât și la posibilitatea de identificare clară și de eliminare a oricăror probleme.
1.5. Avantaje ale traducătorului angajat la o firmă de traducere
Ministerul Justiției consideră că menținerea actualei reglementări a formelor de exercitare a profesiei ar duce la încurajarea practicării acestei activități în calitate de angajat, fapt ce conduce la diminuarea veniturilor traducătorilor și interpreților judiciari.
În pofida criticii aduse, credem că încurajarea practicării acestei activități de traducere și interpretare judiciară în calitate de angajat al unei firme de traduceri poate avea o serie de avantaje, dintre care menționam mai jos o parte din acestea.
a) Creșterea și stabilitatea veniturilor lunare
Având în vedere potențialul de piață foarte mic de doar 1299 de traducători și interpreți judiciari (conform studiului Comisiei Europene, The status of the translation profession in the European Union, pag. 30), prin comparație cu totalul de aproape 37.000 de traducători și interpreți aflați în evidențele Ministerului Justiției, considerăm că opinia ministerului legată de diminuarea veniturilor traducătorilor și interpreților judiciari care au calitatea de angajat, nu se susține în realitate. Posibilitatea exercitării profesiei ca angajat al unei societăți de traduceri poate reprezenta soluția optimă pentru mulți traducători sau interpreți care se pot specializa pentru mai multe domenii și nu doar pentru cel strict judiciar.
În acest sens, menționăm și proiecția prezentată de Asociația Traducătorilor din România din care rezultă că prin aplicarea dispozițiilor cuprinse în proiectul de lege, un traducător și interpret judiciar ar putea câștiga în medie 3480 de euro pe an, adică 290 de euro sau 1305 lei pe lună, în condițiile în care salariul mediu brut în România este de 2582 lei (COMUNICAT privind Observaţiile şi propunerile Asociaţiei Traducătorilor din România cu privire la Proiectul de lege privind traducătorii și interpreții judiciari, pag. 8).
b) Formarea profesională continuă
Unul alt avantaj îl constituie formarea profesională continuă inclusiv cu privire la tendințele noi din domeniu privind diverse resuse și tehnologii lingvistice. O firmă de traduceri profesionistă va investi în formarea și dezvoltarea echipei sale de traducători și se va asigura că și colaboratorii cu care lucrează reușesc să țină pasul cu noutățile, pentru a menține și dezvolta avantajele de piață.
c) Îmbunătățirea serviciilor prin feedback documentat
Un alt aspect foarte important pentru dezvoltarea profesională a unui traducător și îmbuntățirea serviciilor sale este feedback-ul. Firmele de traduceri, care sunt obligate conform standardelor din industrie să realizeze revizia lingvistică a oricărei traduceri, vor furniza traducătorilor feedback privind toate erorile înregistrate, ceea ce va permite traducătorului să își îmbunătățească constant serviciile. Acest lucru nu poate fi asigurat din partea beneficiarilor finali, care de multe ori, chiar dacă au nemulțumiri cu privire la serviciul prestat, nu sunt calificați și instruiți cu privire la oferirea de feedback structurat în domeniul traducerilor sau pur și simplu ignoră acest aspect esențial.
Pentru exemplificare, articolul 9.4 din Codul de bune practici pentru servicii de traducere, elaborat de AFIT, prevede că: „Membrii AFIT vor furniza persoanelor implicate în procesul de traducere, angajați sau subcontractanți, toate informațiile disponibile pentru fiecare proiect de traducere în parte, respectiv instrucțiuni complete, materiale de referință, răspunsuri la întrebări și solicitări de clarificare, dacă este cazul, sau feedback documentat”.
d) Participarea la stagii de practică
Pentru generațiile tinere de traducători, angajarea într-o firmă de traduceri poate reprezenta unica posibilitate de formare profesională, după încheierea studiilor de specialitate, formare de natură să le cizeleze competențele specifice: lingvistice, textuale, de cercetare, dobândire și procesare de informați, culturale și tehnice (conf. standard SR EN 15038:2006).
În această direcție, AFIT România a demarat încheierea unor parteneriate cu diferite universități în vederea organizării în cadrul firmelor de traduceri, membre AFIT, a unor stagii de practică pentru studenții masteranzi în specializarea traduceri și terminologii specializate, traductologie sau interpretare de conferință prin care să li se poată asigura creșterea nivelului de pregătire pentru integrarea optimă a pe piața muncii.
Așa cum lesne se poate observa, proiectul de lege în forma actuală nu prevede nicio posibilitate de formare a tinerilor traducători în activitatea de traducător și interpret judiciar.
1.6. Răspunderea firmelor de traduceri
Mai departe, Ministerul Justiției indică și alte impedimente în menținerea actualei reglementări, respectiv imposibilitatea angajării răspunderii civile a societății angajatoare pentru eventuale prejudicii cauzate prin îndeplinirea necorespunzătoare a activității de traducere și interpretare autorizată, deși contractul de prestări servicii se încheie cu aceasta.
În legătură cu imposibilitatea angajării răspunderii civile a societății angajatoare pentru eventuale prejudicii cauzate prin îndeplinirea necorespunzătoare a activității de traducere și interpretare autorizată, deși contractul de prestări servicii se încheie cu aceasta, dorim să precizăm că în conformitate cu art. 1166 din noul Cod Civil, „contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic” ce da nastere unor obligatii in sarcina ambelor parti si pentru a caror nerespectare este antrenata raspundere civila in conformitate cu dispozitiile art. 1350 Cod civil “(1) Orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
Pornind de la argumentația Ministerului Jusitiției, rezultă că și în alte situații Ministerul Justiției trebuie să se abțină de la încheierea contractelor de prestări servicii cu persoanele juridice, începand cu serviciile de utilități și terminand cu expertizele tehnice judiciare, întrucat acestea nu pot fi trase la răspundere pentru eventualele prejudicii.
Această abordare este neînțeles mai ales când vine din partea Ministerului Justiției care a coordonat elaborarea noului cod civil și care se presupune că stăpânește și principiile constituționale, respectiv are cunoștință de faptul că (1) economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă și că (2) statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie conform art.135.
Ministerul Justiției face o eroare atunci cand confundă forma de exercitare a profesiei care nu are nici o legătură cu raspunderea civilă și persoana care exercită acea profesie. Astfel, după aceeași logică nici formele asociative profesionale nu pot fi trase la răspundere civilă.
1.7. Controlului activităţii persoanelor autorizate care au calitatea de angajați
Un alt impediment în menținerea actualei reglementări este dat de faptul că în practică, ar fi dificilă intervenţia Ministerului Justiţiei în activitatea unor societăţi comerciale în scopul efectuării controlului activităţii persoanelor autorizate.
Așa cum am arătat și la punctul anterior, modalitățile de autorizare, de menținere și de exercitarea a activității de traducător sau interpret judiciar nu trebuie să se confunde cu modalitățile de asociere profesională sau de alt tip permis de lege. Pe linie profesională angajații se supun regulilor Ministerului Justiției iar in ce priveste forma de organizare aceasta este supusă controlului celorlalte autorități (ANAF, Primării, Organele Judiciare etc). Un exemplu in acest sens este cel al avocaților care sunt organizați în SPRL sau al experților contabili judiciari sau al experților tehnici judiciari, ultimele două forme putand funcționa fie individual ca PFA sau sub forma societăților cu răspundere limită sau societăților pe acțiuni, în baza art.135 din Constituție și a Legii 31/1990 sau OG44/2008 după caz. Forma de asociere nu împiedică cu nimic exercitarea unui control pe linie profesională, astfel cum este cazul Corpului expertilor contabili judiciari, UNBR sau Corpului expertilor tehnici judiciari.In susținerea celor de mai sus dăm ca exemplu și dispozițiile art. 348 din Codul penal care vorbește de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, neavand importanță dacă aceasta se exercită sau nu în vreo formă de asociere.
2. ROLUL FIRMELOR DE TRADUCERI ȘI INTERPRETARIAT PE PIAȚA DE PROFIL
Pentru o cât mai bună înțelegere a rolului pe care firmele de traduceri profesioniste îl joacă pe piața de profil, dorim să vă prezentăm mai jos cîteva repere privind calitatea în traduceri, modul în care poate fi aceasta atinsă, bunele practici în domeniu, precum și valoarea adaugată a firmelor de traduceri.
2.1. Calitatea în traduceri
Potrivit bunelor practici, calitatea în traduceri este rezultatul unui set de măsuri care se aplică înaintea, în timpul și ulterior activității propriu-zise de traducere, în conformitate cu specificațiile fiecărui proiect, având ca scop obținerea unui produs final CORECT (în sensul echivalenței integrale cu textul sursă, în mod precis și lipsit de ambiguitate și cu respectarea regulilor proprii ale limbii țintă) și ADECVAT SCOPULUI (în sensul asigurării unei comunicări eficiente, cu respectarea stilului și a registrului lingvistic al textului sursă).
În legătură cu măsurile aplicabile, standardul SR EN15038:2006 distinge următoarele proceduri de asigurare a calității unei traduceri: autorevizia efectuată de traducătorul inițial pentru a se asigura că sensul a fost redat cu exactitate, că nu există omisiuni sau erori, revizia lingvistică realizată de un al doilea traducător în legătură cu o serie de parametri lingvistici redați mai jos, revizia de specialitate efectuată de specialistul domeniului (revizorul jurist, în cazul textelor juridice) care verifică respectarea conținutului de specialitate și redarea corectă și adecvată a convențiilor specifice domeniului și corectura asigurată de un corector a cărui sarcină este să identifice erorile ortografice și de formatare.
Conform standardului amintit, măsura obligatorie care trebuie aplicată tuturor traducerilor o reprezintă revizia lingvistică. Aceasta presupune examinarea unei traduceri de către un revizor lingvist (un al doilea traducător de specialitate), prin confruntare sistematică și integrală a textului țintă (TT) cu textul sursă (TS), pentru a asigura:
– echivalența de sens cu TS;
– integritatea TT (fără omisiuni sau adăugiri nejustificate);
– utilizarea consecventă a terminologiei;
– respectarea instrucțiunilor cuprinse în comandă, inclusiv a unui eventual ghid stilistic impus de client, după caz;
– citarea corectă a pasajelor din texte publicate anterior, după caz;
– coerența, claritatea și adecvarea stilistică a TT față de TS;
– corectarea tuturor erorilor gramaticale, ortografice sau de punctuație.
Astfel, se poate concluziona că un nivel ridicat de calitate a unei traduceri depinde de aplicarea unor proceduri stricte de asigurare a calității și de implicarea mai multor specialiști, în funcție de specificațiile fiecărui proiect de traducere, fiind legat, în mod fundamental, de lucrul în echipă, de la formule simple de doi traducători, la formule complexe, multidisciplinare.
2.2. Rolul firmelor și bunele practici în domeniu
În contextul celor de mai sus, firmele de traduceri reunesc echipe de specialiști cu resurse tehnice de ultimă generatie, aplică sisteme de lucru care includ proceduri stricte de asigurare a calității, pe care le adaptează în funcție de fiecare proiect, și gestionează, pe lângă procesul propriu-zis de traducere, si alte procese care țin de prestarea unui serviciu profesionist:
– își selectează cu mare atenție resursele umane specializate, traducători și revizori, pentru care urmăresc existența competențelor specifice (competența de traducere, competența lingvistică și textuală în limba sursă și în limba țintă, competența de cercetare, dobândire și procesare de informații, competența culturală și tehnică); – monitorizează și evaluează cu regularitate, performanțele traducătorilor și revizorilor angajați sau subcontractanți și depun toate eforturile pentru menținerea și actualizarea acestor competențe, atât în domeniul lingvistic, cât și în legătură cu utilizarea unor instrumente informatice, prin asigurarea de asistență specializată sau instruiri periodice;
– dezvoltă echipe formate din mai multe categorii de specialiști, pe lângă traducători și revizori lingviști, respectiv terminologi, revizori de specialitate/revizori juriști, corectori, specialiști dtp, graficieni etc., pentru a putea derula proiecte de traducere complexe, care integrează mai multe tipuri de servicii, sau proiecte cu lexic foarte specializat;
– investesc în programe de traducere asistată de calculator, sisteme de management terminologic, și în alte dotări hardware și software, și asigură accesul la resurse de informare corespunzătoare (glosare și dicționare electronice, baze de date terminologice etc);
– implementează proceduri și investesc în dotări tehnice pentru protejarea informațiilor confidențiale stocate pe calculatoare împotriva deteriorării, modificării, utilizării neautorizate, transmiterii sau publicării acestora;
– implementează proceduri și investesc în dotări tehnice necesare pentru arhivarea și păstrarea în condiții corespunzătoare atât a comenzii de traducere care să includă elementele esențiale ale contractului încheiat cu clientul cât și a tuturor documentelor rezultate în urma comenzii;
– asigură project managementul fiecărei traduceri, din faza de pregătire până la predare, prin intermediul managerilor de proiect responsabili cu alocarea traducătorilor, revizorilor și a altor specialiști, în funcție de competenţele acestora, emiterea instrucțiunilor de lucru către toate părțile implicate în proiect, facilitarea și monitorizarea consecvenței în traducere, monitorizarea și supervizarea graficului de lucru, menținerea contactului cu toate părțile implicate în proiect, inclusiv cu clientul, autorizarea livrarii, gestionarea feedbackului de la client, transmiterea feedbackului către traducătorii și revizorii implicați etc.;
– implementează proceduri comerciale stricte atât în relația cu clienții, cât și cu traducătorii subcontractați, din faza de ofertare, până la finalizarea fiecărui contract, care pe lângă termenii comerciali și specificațiile serviciului trebuie să mai includă prevederi privind dreptul de autor, confidențialitatea, răspunderea părților, soluționarea litigiilor, asigurarea calității;
– asigură prestarea diferitelor servicii conexe, pe lângă cele de traducere și interpretare. Conform standardului SREN 15038:2006, anexa E, astfel de servicii pot fi: certificarea traducerii, legalizarea notarială, adaptarea, localizarea, transcrierea, transliterarea, grafică și desigh web, prelucrarea imaginilor, crearea și gestionarea de baze de date terminologice, subtitrarea etc.
În mod evident, rolul unei firme de traduceri este unul complex, de integrator de servicii, de organizator al muncii pentru echipele de traducatori, de punct unic de contact pentru clienți, acoperind o gamă largă de servicii, limbi străine și domenii de specializare și asigurând înțelegerea completă și exactă a tuturor cerințelor clientului.
Ilustrativă pentru valoarea adăugată a unei firme de profil profesioniste este gestionarea proiectului de traducere a acquis-ului comunitar în limba română, derulat în perioada 2000-2007 de Diamondo Bucuresti si Poliglot Cluj, ambele membri fondatori ai AFIT România. Proiectul a presupus traducerea unui număr de aproximativ 100.000 pagini, cu mai multe echipe de proiect implicate, alcătuite pe specialități, care au totalizat aproximativ 150 persoane, incluzand pe langa traducatori și revizori lingvisti, și alți specialiști, respectiv revizori juriști, revizori de specialitate (experți), precum si manageri de proiect și manageri de calitate.
2.3. Date privind piața serviciilor de traducere și interpretare
Potrivit cifrelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice, societățile cu obiect de activitate principal „activități de traducere scrisă și orală (interpreți)”, cod CAEN 7430, au realizat în 2013 o cifră de afaceri totală de aprox. 170 de milioane de lei (38 de milioane de euro). Din această sumă, s-au plătit la bugetul de stat TVA în valoare de 7,2 milioane lei și impozit pe profit de 1,02 milioane lei.
Potrivit estimărilor, firmele de traduceri au aproximativ 2000 de angajați la nivelul întregii țări, pentru care plătesc contribuții salariale de aproximativ 3,25 milioane lei. În plus, aceste firme au aproximativ 25.000 de colaboratori.
Din chestionarul adresat de AFIT firmelor de traduceri în luna februarie 2015, a reieșit că 89% din totalul traducătorilor utilizați de firme sunt traducători autorizați, indiferent dacă în colaborarea cu firmele sunt solicitați pentru traduceri care fac obiectul Legii 178/1997 sau pentru segmentul general.
Dacă proiectul de lege inițiat de Ministerul Justiției este adoptat în forma actuală, firmele de traduceri se vor găsi în imposibilitatea de a-și mai desfășura activitatea, fiind obligate să renunțe la colaborarea cu 89% dintre traducătorii cu care lucrează în prezent. Acest lucru ar perturba grav echilibrul pieței în general, atât din punct de vedere economic, cât și operațional, putând duce la blocaje grave ale activității unor beneficiari actuali ai traducerilor care nu nu se regăsesc printre organele beneficiare ale legii propuse de Ministerul Justiției, fiind însă semnificativ afectați.
Dintre aceștia, menționăm: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională a Medicamentului, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Autorități din străinătate, Banca Națională a României, Bănci, Cabinete medicale/Spitale/Policlinici, Camera de Comerț, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Companii de asigurări, Companii de contabilitate, Companii de plasare a forței de muncă (de ex: vase de croazieră), Consilii județene, Consiliul Concurenței, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Generală Antifraudă Fiscală (Garda Financiară), Direcția Generală de Pașapoarte, Direcții locale de evidență a persoanelor, Garda Națională de Mediu, Inspectorate școlare, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Ministere (licitații), Oficiul Național al Registrului Comerțului, Poliție, Prefecturi, Primării, Regia Autonomă Registrul Auto Român, Regii autonome (licitații), Serviciile publice finanțe locale, Universități/alte instituții de învățământ
2.4. Colaborarea actuală a entităților din sistemul juridic cu firmele de traduceri
Chiar și în reglementarea actuală, mai precis în Regulamentul de punere în aplicare a Legii 178/1997, se arată că ”în scopul îndeplinirii unor atribuţii date prin lege în competenţa lor, precum şi pentru realizarea unor acţiuni de cooperare internaţională ori a unor manifestări ştiinţifice cu participare internaţională, Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie pot angaja, prin contracte civile pentru prestări de servicii, interpreţi, traducători şi societăţi care au în obiectul de activitate efectuarea de traduceri în şi din limbi străine.” Faptul că legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul Regulamentului de punere în aplicare a legii 178/1997 colaborarea dintre entitățile sistemului juridic și aceste societăți de traducere (art.8-14) reprezintă o dovadă a rolului pe care aceste societăți îl joacă în prestarea serviciilor profesionale de traducere și interpretariat, inclusiv pentru domeniul judiciar.
De altfel, așa cum se poate remarca din documentele denumite „Situație privind cheltuielile efectuate din fonduri publice” pentru Ministerul Justiției (din care exemplificăm documentul
http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=rqFX2RpGnQU%3D&tabid=2047, valabil la data de 31.12.2014), există plăți efectuate de organele Ministerului Justiției către societăți comerciale cu obiect de activitate traduceri. Acest lucru denotă faptul că însuși Ministerul Justiției, precum și organele din sistemul judiciar folosesc serviciile profesioniste ale firmelor de traduceri. Includerea societăților care au în obiectul de activitate efectuarea de traduceri în și din limbi străine în categoria potențialilor prestatori ai acestor servicii nu poate fi retrasă odată cu intrarea în vigoare a noului proiect de lege fără a afecta atât piața traducerilor în general, cât și însăși activitatea organelor din sistemul de justiție beneficiare ale acestor servicii.
2.5. Practica europeană
În ianuarie 2014, AFIT România a efectuat un sondaj adresat asociaţiilor naţionale membre EUATC (European Union of Associations of Translation Companies) în legătură cu anumite aspecte privind efectuarea traducerilor pentru uzul organismelor sistemului de justiție în respectivele ţări. La sondaj au participat 17 asociaţii, dintre care 16 membre EUATC (Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia, Ungaria) şi o singură asociaţie în afara acestei organizaţii, reprezentând Grecia. În cadrul documentului, este prezentată lista respondenţilor, cu date de contact, urmată de întrebările din chestionar şi răspunsurile formulate (în engleză) de preşedinţii asociaţiilor participante sau de către reprezentanţii acestora în EUATC. Conform sondajului, a rezultat că în respectivele țări traducătorii și interpreții pentru sistemul de justiție (cu denumiri diferite) pot activa în această calitate ca angajați/colaboratori ai unei firme de traduceri, în contradicție cu reglementările proiectului de lege promovat de Ministerul Justiției din România.
Mai mult, pe modelul de organizare a acestei profesii în Franța traducatorul este asimilat expertului judiciar (decret 2004-1463 din 23.12.2004) care se înscrie voluntar pe listele ținute de curțile de apel locale, iar aceste liste pot include si societăți comerciale. (http://www.unetica.fr/node/13,http://annuaire-traducteur-assermente.fr/fr/2/savoir-traduction-assermentee.html).
3. CONCLUZII
Scopul reglementărilor ar trebui să fie acela de fluidizare, eficientizare şi garantare a siguranţei activităţii dintr-un anumit domeniu de activitate. Considerăm că interesul comun al Ministerului Justiţiei, al autorităţilor publice, al instituţiilor din domeniul judiciar, şi al profesioniştilor din domeniul traducerilor din România este acela de a crea un sistem competitiv şi sigur, bazat pe reguli practice şi ușor de implementat, care să asigure eficienţa activităţii de traducere şi interpretare judiciară şi alinierea acesteia la standardele europene şi internaţionale. Or pentru aceasta este nevoie de luarea în considerare a tuturor categoriilor de profesioniști, indiferent de forma lor de organizare.
În acest context, firmele profesioniste de traduceri și interpretariat, reprezentate prin AFIT, solicită următoarele:
1. Constituirea unei comisii mixte de profesioniști din domeniu pentru amendarea actualului proiect de lege propus de Ministerul Justiției, care să cuprindă reprezentanți ai ministerului, ai asociațiilor din industrie (AFIT, APIT, ATR, etc.), ai universităților de profil și ai altor entități afectate de actualul proiect de lege (de exemplu notarii publici). Această comisie ar trebui să beneficieze de un termen suficient pentru finalizarea unui proiect atât de important pentru întreaga piață a traducerilor din România, care are implicații asupra multor activități, în special asupra procesului de justiție. Demersul de modificare a legislației aplicabile într-un domeniu specializat trebuie să permită punerea în valoare a expertizei acumulate de aceste organizații și entități în beneficiul utilizatorilor legii.
2. Includerea traducătorilor și interpreților judiciari pe lista experților judiciari și amendarea în consecință a legislației. Acest lucru ar permite simplificarea procedurilor necesare la nivelul Ministerului Justiției, dar și soluționarea unor aspecte practice pe care le-am contestat și în documentul de poziție al AFIT în ceea ce privește proiectul de lege, depus anterior:
– Definirea clară a noțiunilor de „judiciar” și „extrajudiciar”, cu privire la serviciile de traducere și interpretare;
– Eliminarea tarifelor fixe prevăzute prin Ordin al ministrului;
– Eliminarea interdicției traducătorilor și interpreților judiciari de a presta alte servicii;
– Eliminarea obligației de schimbare a formei de exercitare a profesiei pentru un număr mare de profesioniști;
– Menținerea firmelor de traduceri în circuitul traducerilor judiciare, prin posibilitatea acestora de a se înscrie, în calitate de societăți, pe listele de experți.
3. Introducerea semnăturii electronice pentru traducătorii și interpreții judiciari.
4. Eliminarea obligativității legalizării notariale a semnăturii traducătorilor și interpreților judiciari pentru traducerile solicitate de instanță.
AFIT România şi fiecare dintre membrii săi îşi exprimă deplina disponibilitate de a colabora cu Ministerul Justiţiei pentru refacerea proiectului de lege contestat, în vederea îmbunătăţirii acestuia, în direcția asigurării unui cadru legal eficient şi aliniat standardelor Uniunii Europene.
Membrii AFIT România sunt companii cu o experiență bogată și îndelungată pe segmentul profesional al serviciilor de traducere și interpretariat, fiind înființate și conduse de traducători și/sau interpreți profesioniști, care colaborează în mod constant cu un număr mare de traducători autorizați. Aceștia cumulează o cotă de piață estimată la 40%, și au raporturi de colaborare cu aproximativ 6000 de traducători autorizați.
Muțumim anticipat pentru susținere.
Cu stimă,
Florin Zori
Președinte
Cristina Panait
Vicepreședinte
Descărcați fișierul în format *.pdf